Tehnologiile biomedicale sunt folosite din ce în ce mai mult nu doar pentru a combate probleme medicale, ci și pentru a îmbunătăți abilitățile indivizilor sănătoși. Această practică este denumită ameliorare biomedicală.
Din cauza potențialului de a îmbunătăți radical condiția umană, tehnologiile de ameliorare biomedicală au devenit subiectul celor mai intense dezbateri de etică practică, cu implicații cuprinzătoare pentru politici publice.
Ameliorarea radicală ridică problema că însăși egalitatea morală între oameni ar putea fi subminată. Ameliorare biomedicală poate submina trăirea unei vieți bune, și virtuți centrale vieții umane cum ar fi smerenia. Mulți consideră că ameliorarea biomedicală este inautentică și nenaturală.
O problemă mai largă este aceea că liberalizarea bioameliorării cognitive va conduce la agravarea inegalităților existente. Pe de altă parte, susținătorii ameliorării biomedicale argumentează că utilizarea la scară largă a acestor mijloace de îmbunătățire va crește rata progresului științific, astfel încât umanitatea va beneficia.
Pe lângă beneficiile per ansamblu ale dezvoltării umane, unii filosofi consideră că ameliorarea biomedicală este o soluție pentru a depăși limitările psihologiei noastre morale cum ar fi xenofobia și altruismul parohial care împiedică cooperarea oamenilor la scară largă.
Proiectul de cercetare exploratorie ENHATEC își propune să dezvolte un cadru de evaluare pluralist a eticii tehnologiilor de bioameliorare.
Acest proiect este finanțat printr-un grant al Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, CNCS – UEFISCDI, proiectul cu numărul PN-III-P4-ID-PCE-2020-0521, în cadrul PNCDI III.